Anii trec… oamenii frumoşi rămân.

timpul trece

Pun pariu că n-are nimeni un prieten mai tare decât al meu. Bine… cu excepţia celorlalţi care îi sunt prieteni. N-o să spun prea multe despre el, pentru că s-au zis destule pe blogul ăsta, de-a lungul vremii. În plus, ideea e una simplă.
Cu doi ani şi un pic în urmă nici nu ştiam de existenţa lui. Apoi, prin cele mai ciudate coincidenţe, mi s-a lipit de suflet o minunăţie de om. Da da, ştiu, o să ziceţi că-l laud atât pentru că-i de-al meu. Nici n-aş avea cum să fiu obiectivă, dar nu sunt singura care îl vede aşa cum e.

Îmi place că e omul care a reuşit să mă cunoască atât de bine, încât ştie exact cum şi ce să-mi zică. Acum vreo două zile, când mă dădeam de ceasul morţii şi îi explicam că viaţa mea s-a terminat… n-a insistat prea mult cu consolări. Tocmai pentru că, după atâta vreme, ştia el ce are în ogradă. Ştia că nu va dura mult şi mă voi ridica iar, într-un fel sau altul.  I always do that, no matter what. El ştia asta. Eu uitasem. De aia e bine să ai un om ca el lângă tine. Te ajută să-ţi aminteşti, din când în când, cine eşti.

Îmi place că e genul de prieten care te face să vrei mai mult de la tine. Să vrei să fii mai bun, mai puternic, mai… orice. Cel puţin, mie mi-a trezit mai mereu spiritul de competiţie şi bine mi-a mai prins.

Vorbeam zilnic. Vorbeam mult. Apoi… ne-am transformat în oameni responsabili şi n-am mai avut acelaşi timp. Acum mai schimbăm între noi câte un mail. Cu toate astea… nimic nu s-a schimbat, iar când apucăm să vorbim, pare că n-am mai vorbit de ieri. Tot la el dau fuga atunci când am lacrimi de şters, sfaturi de primit şi întrebări de pus. Şi niciodată n-am plecat de acolo la fel cum am ajuns.

Am învăţat multe multe despre mine de când îl cunosc pe el. E un om care merită să fie iubit. E un om care ştie să iubească. Chiar dacă pare uneori… nedigerabil. Dar are nişte defecte pe care ti-e imposibil să nu le iubeşti, pe cuvânt.happy

Azi, vreau să-i zic la mulţi ani.  Să fie fericit, că iubit e de destui dintre noi. Sper să nu-şi piardă niciodată pofta de viaţă pe care ştiu eu că o are şi niciodată, dar absolut niciodată, să nu se schimbe. Oricâte greutăţi i-ar scoate în cale viaţa. Pentru că e un om minunat. Un om care ştie să zboare şi care ţi-ar construi şi ţie cele mai frumoase aripi în spate, oricând.

error: Content is protected !!