Cum sa faci pe 'meseriasul'
In fine, ziceam ca orele trec, zilnic, la fel, fara cine stie ce schimbari.
Mai putin ieri. Ieri, dragilor, a anuntat seful ca urmeaza sa vina un meserias, sa verifice o masina. Mie mi s-a ridicat parul (putin, de fapt mi s-a ridicat chelia) in crestetul capului. Am destule povesti cu meseriasii, ca sa stiu ca urmea za sa fug dupa un patent, o cheie nu stiu de care, sa pun mana sa-l ajut pe om, ca, na!, doar e meserias… Of, acasa am facut asta de cel putin 100 de ori. Da’ … n-aveti un patent? Un cutit? Cutter? Cheie franceza… o bucata de teava de 12… ruleta, bricheta, lampa de sudura… de parca meseriasii Romaniei n-ar avea, nici macar unul, in dotare, cele trebuincioase meseriei lor.
Bun. Vine ora. Ora aduce, dupa ea, o masina. Din masina coboara un tip in sacou. Aranjat. Trage dupa el o geanta de voiaj, cu rotile. Se prezinta si aflu ca ASTA e meseriasul, nu seful lui, asa cum gandeam initial. Ca sa nu ma intind la povestit, omul a rezolvat ce avea de rezolvat, in spatiul lui de lucrul, bine delimitat de o masa pe care intinsese sculele necesare. Geanta aia era plina de scule, nu exagerez. N-a scos UN cuvant. Nu m-a intrebat absolut nimic, pana la final. Asta m-a lasat masca. Venise de la mama naibii cu TOATE cele necesare, dupa el. Si nu i-a lipsit nimic. Abia la final, cand a inchis masina, m-a intrebat unde e matura. Pe care a folosit-o, desi am insistat sa ma lase sa ma ocup. Dupa care s-a dus in vestiar, a iesit din halatul albastru si a intrat inapoi in sacou. Si-a luat geanta de voiaj si dus a fost, nu inainte de a ne saluta, de plecare. Toata povestea? Nici macar o ora si jumatate…