Influenta prietenilor intr-o relatie

Zilele trecute discutam cu o amică despre faptul că iubitul ei cu care este împreună de câteva luni bune nu se mai comportă cu ea că la început. Deprimată, îngrijorată că făt-frumosul nu numai că acum era mai urât dar își uitase între timp È™i manierele scoase la înaintare la începutul întâlnirilor undeva acasă. Sau le pierduse pe drum. Sau le-a închisese undeva cu cheia. Și cheia a înghiÈ›it-o între timp. *Gulp*. The point is… Lucrurile nu mai erau că la început. Și asta nu după foarte mult timp. Să vă explic aÈ™a pe scurt diferenÈ›a dintre la început È™i în prezent ca să înÈ›elegeÈ›i despre ce fel de diferenÈ›e vorbesc eu aici. Că mie una îmi place ca lucrurile să fie clare, iar experesia asta cu "nu mai e ca la început" m-a călcat pe coadă sinapselor de când am auzit-o prima oară. Și cum adolescentă fiind eram curioasă ce însemna că nu mai e cum era, primeam doar răspunsuri evazive È™i neconcludente È™i rămâneam mereu cu aceeaÈ™i mare È™i lată dilemă: ce anume nu mai e că la început că n-am înÈ›eles nimic?!

De asta zic, să lămurim lucrul ăsta. Bun. La început băiatul era iubitul perfect: telefoane, sms-uri de amor, ieșiri în oraș, cadouri drăguțe, vorbe frumoase, știți voi dragi cititori bărbați ai blogului (știu eu că sunteți câțiva, deci nu-mi dărâmați certitudinea) mai bine despre ce vorbesc. Adică omul avea vrăjeală bună. Și nu vă închipuiți că a pălit galantul din personalitatea masculului după prima partidă de amor cum recunoașteți că v-ați imaginat. Nu. El a rămas constant în acțiuni, că un Făt Frumos care încă se mai luptă cu zmeii și după ce a regulat-o pe Cosânzeana nu doar o dată ci de nenumărate ori. Dar iarăși divagam.

Iar acum, la câteva luni de la dulcegareli și iubareli, cavalerul nostru a rămas și fără armură și fără cal. Adică și-a cam dat arama pe față în cel mai suspicios mod posibil. Dacă înainte o copleșea pe domnișoară cu mesaje, telefoane, atenții, cuvinte dulci și ce mai vreți voi, acum face, conform proverbului, pe mortul în păpușoi. Sau pe măgarul în ceață. Oarecum încearcă să dea bir cu fugiții fără nicio explicație concretă, plauzibilă demnă de un bărbat de 25 de ani, că nu vorbim de puștani să ne-ntelegem. E cunoscut faptul că unii bărbați își ascund lașitatea în teoria imaturității lor în relații, ceea ce e complet greșit. Un bărbat poate fi la fel de matur într-o relație ca și-o femeie. Dacă amândoi sunt serioși nu contează vârsta. Dar asta e altă mâncare de pește. (Da, mă simț un izvor de clișee azi).

Și cum din când în când îmi place să fac pe psihologul de nevoie È™i pe prietena de voie, am întrebat-o pe amica mea care a fost ultimul eveniment la care au fost împreună înainte de marea schismă (dintre el È™i cavaler, căci acum a plecat cavalerul È™i a rămas…nu găsesc rimă, dar È™tiÈ›i voi la ce mă refer). Și scotocind prin amintirile de acum câteva săptămâni È™i-a adus aminte că au ieÈ™it cu prietenii lui cu care a avut un schimb de replici È™i de priviri mai tăioase. S-au cam împuns aÈ™adar că niÈ™te tăuraÈ™i pe islaz. Și de atunci È™i schimbarea lui treptată.

Mistery Solved! Non-cavalerul nostru e acel personaj influenÈ›abil de anturajul său. Știu, că există principiul asta printre bărbaÈ›i cum că "bros before hoes" dar, zic eu, asta ar trebui să se aplice când tipa îl pune să aleagă între ea È™i prietenii lui sau în cel mai urât caz când hoe nu e cu sens figurat. Ideea e că dacă prietenii lui n-o plac, el gata, ar trebui să le cânte în strună È™i să rupă relaÈ›ia cu ea sau s-o răcească treptat. Se mai întâmplă ca persoanele să fie incompatibile, È™i la urma urmei nu trebuia să iasă împreună cu ei mereu. Știu că influenÈ›a prietenilor e È™i în cazul femeilor întalnita de cele mai multe ori sub forma: "aoleu dragă, numai p-ăla nu È›i-l găseai…pămpălău, sărăntoc, țărănoi *insert atribute menite să desfiinÈ›eze mândria oricărui mascul*" aÈ™a că nu credeÈ›i că absolv cumva de vreo vină partea femeiască. Doar că pur È™i simplu s-a întâmplat ca în exemplul meu să fie un el cel influenÈ›at È™i nu o ea.

ÃŽntrebarea mea de 100 de puncte este:

Cât de mult ar trebui să ne lăsăm influențați de părerea prietenilor noștri? Pentru că e o questiune tricky: ori ei văd ceva ce noi nu vedem, ori pur și simplu se întâmplă să fie doar o nefericită nepotrivire de caractere.