Întâlniri memorabile de Valentine`s Day

Despre întâlnirile mele nu am scris niciodată pe blog și asta pentru că s-au întâmplat acum 1000 de ani și pentru că de la sfârșitul liceului sunt împreună cu aceeași persoană, dar pentru că se apropie 14 februarie și pentru că întotdeauna mi-au plăcut exercițiile de memorie, am să vă povestesc despre câteva dintre date-urile  pe care le-am avut cu diferiți boyfriendji. Și cum despre Sfântul Valentin am scris și anul trecut și acum doi ani, anul ăsta o să vorbesc exclusiv despre întâlnirile pe care mi le-am dat în preajma zilei cu pricina.
Dar să le luăm în ordine și pe categorii că așa-i frumos, anume să le consemnăm pe cele mai memorabile dintre ele.

Cea mai amuzanta

Se întâmpla prin clasa a 9-a când descoperisem mIRC-ul (chat-ul pe internet, pentru cei mai proaspeți dintre voi care ați ratat perioada lui). Cum eram solo și în căutare toate discuțiile începeau cu asl pls și după câteva rânduri puteam anticipa dacă voiam sau nu vreodată să mă întâlnesc cu persoana (într-atât de profunde erau conversațiile noastre) respectivă. Și cum atunci majoritatea dintre noi ne logam de la săli de internet și trimiterea fișierelor și a fotografiilor era blocată de administratorul sălii, surpriza era și mai mare căci nu știai efectiv cu cine te întâlnești. Blind date în toată regula. Așadar după câteva zile de discuții aprinse despre viață, univers, existentă mi s-au aprins călcâiele după un flăcău cam de aceeași vârstă cu mine. Și cum ziua cea mare se apropia m-a invitat în oraș.

Ne-am dat întâlnire în față la Omnia (un fel de mini Mall al Ploieștiului). Urma să ne recunoaștem după culoarea hainelor. Eu în negru în el albastru închis. Ca de obicei, atipic unei fete care merge la întâlnire, am ajuns mai devreme cu vreo 15 minute. Nu am așteptat mai mult de 5 când lângă mine apare un tip înalt, bine făcut, păr cârlionțat, geacă albastră. Adevărat, părea la vreo 20 de ani nu la 15 cât trebuia să aibă, dar am zis că “what the hell, he looks so goddamn sexy”. M-a întrebat dacă urma să ne întâlnim și i-am răspuns uitându-mă cu ochii mari de căprioară mirată că da. Am plecat împreună spre un local din apropiere și am început să vorbim.

Mi s-a părut puțin ciudat deoarece varietatea subiectelor nu era atât de largă ca pe chat, ba dimpotrivă iubitul meu online avea în realitate greșeli în exprimare și fracturi de logică în argumente. Întâlnirea a decurs bine asta până când am ajuns a două zi la o sala de net și am aflat ceea ce probabil vă imaginați deja… făt-frumosul meu era al altcuiva. A fost o simplă coincidență de culoare a gecilor. Cel cu care urmă să mă întâlnesc nu mi-a mai vorbit niciodată. Mereu am avut curiozitatea dacă și el a ieșit la întâlnire cu fata care trebuia să îl întâlnească pe făt-frumos. Nici relația nu a durat mai mult de 2 săptămâni, căci nici atunci nu apreciam doar înfățișarea unui băiat și ci calitatea conversațiilor dintre noi. Și cum în cazul nostru era nefericit de restrânsă, flacară pasiunii s-a stins mult prea repede. Ca să vedeți că nici măcar la 15 ani hormonii nu înseamnă totul.

Cea mai dezastruoasa

Eram în ultimul an de liceu și ieșeam deja cu el de câteva săptămâni. Îl chema Adrian și era atât de înalt în comparație cu mine (cred că avea 2 metri și poate puțin peste), încât colegii mei de clasă realizaseră un desen sugestiv cu mine și cu el, desen în care el era lângă un coș de baschet (la aceeași înălțime, închipuiți-vă) și eu în aer așteptând să fiu aruncată în coș. Get it? Me the ball he the basketball player. Not cool but close enough. Și cum Sfântul Valentin se apropia pe mine mă apuca teroarea că n-am să-i găsesc un cadou perfect și pe el teama că n-o să mă surprindă așa cum îmi promisese. Ceea ce nu avea să știe e că de surprins avea să mă surprindă însă nu în cel mai romantic mod. Zilele treceau parcă mai repede și 14 februarie a venit pe nerăsuflate. Eu am sfârșit cumparandu-i un banal cadou (nu mă întrebați ce, știu doar că l-a pus undeva în torpedoul mașinii și am vaga impresie că pe acolo a zăcut mult timp).

El plănuise demult să împrumute Dacia 1300 de la tatăl său și să mă scoată într-un restaurant fancy din afara orașului. (sesizați comicul de situație: Dacie 1300-local fancy, he-he) Zis și făcut. Ora 22 și tot cam atâtea grade cu minus în față. Ajunși în câmp, la doar câțiva kilometri de localul cu pricina, se oprește motorul. Exact așa, din senin. Prrr, prrr de două trei ori și gata.
Se dă el jos din mașină, încearcă să mă liniștească suav spunându-mi că a mai pățit așa, știe el ce să-i facă, deschide ca un macho capota mașinii și se apucă să sufle în jigler, sau pe undeva pe acolo. Și suflă, și suflă vreo câteva minute și se întoarce să dea la cheie.

Pauză. Mașina tot nu voia să pornească. A mai meșterit câteva ceva pe la motor, vreo jumătate de oră însă deja frigul din mașină se întețise și nu mai era de stat. S-a dat bătut și a sunat la o firma de tractări. Am mai așteptat vreo 20 de minute până au venit să ne adune din câmp, aproape înghețați. Ajunsă în oraș am chemat un taxi și m-am dus direct acasă. Vreo săptămână de la incident nu m-a mai căutat. Probabil de rușine. După care ne-am reîntâlnit, însă doar ca amici. Ca și cum cele -15  grade și o mașină stricată ar fi putut spulbera toată chimia dintre noi. Și chiar au putut. Dovadă că de atunci, așa cum v-am zis, am mai ieșit doar de câteva ori împreună, like buddies.

Cea mai romantica

Pentru mine romantismul nu se măsoară în numărul de petale roșii de trandafir aruncate haotic pe pat și nici în intensitatea luminilor izvorâtă din lumânărele parfumate așezate strategic pe masa unui restaurant de lux, ci în acele momente unice care îți aduc aminte de fiecare dată cât de frumos și de liniștitor este să ai alături în fiecare zi persoana iubită. Să nu îmi fie teamă că se va trezi înaintea mea și mă va vedea în pat dormind, nemachiată și cu ochii încercănați, să râdem împreună de friptura doi cărbuni și să îmi spună că mă iubește și atunci când vine flămând de la serviciu și în frigider e doar o felie de pizza rămasă de acum două zile. Pentru mine cele mai romantice întâlniri sunt cele pe care le trăiesc în fiecare zi și nu pentru că sunt mereu scăldate în lapte și miere ci pentru că dincolo de clișee și de cuvinte siropase sunt acele momente pentru care merită să te trezești în fiecare dimineață fericită că a început o nouă zi. Because no matter what you deeply know it`s worth it!

Și pentru că se apropie sărbătoarea îndrăgostiților și dintr-odată suntem învăluiți de mai multă dragoste și o nevoie mai mare de a ne-o exprima decât de obicei, Nivea Creme vine cu o campanie menită să te scoată din orice încurcătură dacă vrei să-ți surprinzi partenerul cu ceva special. Așadar, fiți pe fază căci toată luna februarie vă puteți înscrie pe Împărtășește Dragostea pentru a vă programa o plimbare cu un Beetle superb de epocă. Tot pe site- care e de altfel foaaarte fain realizat- puteți să vă înscrieți pentru a câștiga unul doar pentru voi, plus multe alte premii. Având în vedere că v-am povestit despre pasiunea mea pentru Beetle-uri, intr-o zi din februarie o să fim și noi în București pentru plimbarea romantică de dinainte de sărbătoare.

Care au fost cele mai “de povestit” intalniri ale voastre? Nu neaparat cele din preajma sarbatoarii Sfantului Valentin.

error: Content is protected !!