Sursa: aici i. Iarna era timidă. Niciodată nu a avut prea multe de spus. Ocolea murdăria, căci știa să meargă doar prin alb. Obrajii ei aveau întotdeauna culoarea unui vin
Sursă foto Privesc de la balconul hotelului NH o imagine scăldată într-un soare de dimineață atât de blând, încât o liniște mormântală îmi cuprinde ființa. Deși ar trebui să fiu
Îi era teamă că dacă l-ar ține prea mult, ar pierde sentimentul ăsta - înălțarea și prăbușirea plămânilor ei prea slabi, fluturii ce-i amorțeau mintea, inima-i zdrobită de atât de
Am nevoie de o favoare. Ai un minut? Nu. Nu am. Inima mea se simte ca fiind smulsă din piept și biciuită. Urechile mele se trezesc la țipete în noapte.